Company: Others
Created by: federica.masante
Number of Blossarys: 31
English (EN)- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
Synchronous communication is communication in which participants can communicate 'in real time' - without significant delays. This feature ties together the presence or absence of the producer(s) of the text and the technical features of the medium. Synchronous communication is invariably interpersonal communication.
Comunicare sincronă este comunicarea în care participanţii pot comunica "în timp real" - fără întârzieri importante. Această caracteristică legături împreună prezenţa sau absenţa de producător a textului şi caracteristicile tehnice ale mediului. Comunicare sincronă este invariabil interpersonale de comunicare.
This was Saussure's term for what later came to be called paradigmatic relations. The 'formulaic' associations of linguistic signs include synonyms, antonyms, similar-sounding words and words of similar grammatical function.
Acesta era termenul folosit de Saussure pentru a defini ceea ce mai apoi au fost numite relații paradigmatice. Asociaţiile „convenționale” de semne lingvistice includ sinonime, antonime, paronime şi cuvinte cu funcţie gramaticală asemănătoare.
Articulation refers to structural levels within semiotic codes. Semiotic codes have either single articulation, double articulation or no articulation. A semiotic code which has 'double articulation' (as in the case of verbal language) can be analysed into two abstract structural levels: a higher level called 'the level of first articulation' and a lower level - 'the level of second articulation'.
Articularea se referă la planurile structurale din cadrul codurilor semiotice. Codurile semiotice au fie o singură articulare, dublă articulare, fie nici o articulare. Un cod semiotic care are „dublă articulare” (ca în cazul limbajului verbal) poate fi analizat pe două planuri structurale abstracte: un plan superior numit „prima articulare” şi un plan inferior - „a doua articulare”.
Saussure emphasized that the relationship between the linguistic signifier and signified is arbitrary: the link between them is not necessary, intrinsic or 'natural'. He was denying extralinguistic influences (external to the linguistic system). Philosophically, the relationship is ontologically arbitrary: initially, it makes no difference what labels we attach to things, but of course signs are not socially or historically arbitrary (after a sign has come into historical existence we cannot arbitrarily change signifiers). Saussure focused on linguistic signs, whilst Peirce dealt more explicitly with signs in any medium, and noted that the relationship between signifiers and their signifieds varies in arbitrariness - from the radical arbitrariness of symbolic signs, via the perceived similarity of signifier to signified in iconic signs, to the minimal arbitrariness of indexical signs. Many semioticians argue that all signs are to some extent arbitrary and conventional (and thus subject to ideological manipulation).
Saussure a subliniat că relația dintre semnificant şi semnificat este arbitrară, explicând că legătura dintre aceștia nu este necesară, intrinsecă sau „naturală”. Acesta nega influenţe extralingvistice (externe sistemului lingvistic). Relaţia este ontologic arbitrară și din punct de vedere filozofic: iniţial nu contează ce etichete ataşăm lucrurilor, dar bineînțeles, semnele nu sunt arbitrare din punct de vedere social sau istoric (după ce un semn a intrat în istorie nu putem schimba în mod arbitrar semnificanţii). Saussure s-a axat pe semnele lingvistice, în timp ce Peirce s-a ocupat în mod explicit de semne în orice mediu, menţionând că relaţia dintre semnificanţi şi semnificatele lor variază în arbitrarietate - de la arbitrarietatea radicală a semnelor simbolice, la similitudinea percepută a semnificantului cu semnificatul în semnele iconice, până la arbitrarietatea minimă ale semnelor indiciale. Mulți semioticieni susţin că toate semnele sunt oarecum arbitrare şi convenţionale (şi prin urmare predispuse la manipulare ideologică).
Modernism refers to a movement across the arts in the West which can be traced to the late nineteenth century, was at its height from around 1910 to 1930, and persisted until around the late 1970s. It was characterized most broadly by a rejection of tradition and of art as imitation. It involved considerable cross-fertilization between the arts and between its various forms in different countries. In the visual arts it included Cubism, Dadaism, Surrealism and Futurism.
Modernismul se referă la o mişcare artistică în Occident care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, culminând în jurul anilor 1910-1930, şi a persistat până pe la sfârşitul anilor '70. A fost caracterizat în mare ca o respingere a tradiţiei şi a artei ca imitaţie. A implicat combinări însemnate între Arte şi diversele sale forme din diferite ţări. În artele vizuale include cubismul, dadaismul, suprarealismul şi futurismul.
In some contexts naturalism is regarded as a reductionist form of realism which offers detailed but superficial representations of the appearance of things (verisimilitude), in contrast to a mode which reflects a deeper, more profound understanding of their 'essential' nature (less specific and more 'typical').
În unele contexte, naturalismul este privit ca o formă reducţionistă de realism care oferă reprezentări detaliate, dar superficiale ale lucrurilor (verosimilitudine), in contrast cu un mod care reflectă o înţelegere mai adâncă a naturii lor „esenţiale” (mai puţin specific şi mai mult „tipic”).
Barthes argues that the orders of signification called denotation and connotation combine to produce ideology in the form of myth - which has been described as a third order of signification. Popular usage of the term 'myth' suggests that it refers to beliefs which are demonstrably false, but the semiotic use of the term does not necessarily suggest this.
Barthes susţine că ordinele de semnificaţie numite denotaţie şi conotaţie se combină pentru a produce ideologie sub forma mitului, care a fost descris ca fiind al treilea ordin de semnificaţie. Utilizarea populară a termenului „mit” se referă la credinţe care pot fi false, însă utilizarea semiotică a termenului nu sugerează aceasta în mod necesar.
Roland Barthes introduced the concept of anchorage. Linguistic elements in a text (such as a caption) can serve to 'anchor' (or constrain) the preferred readings of an image (conversely the illustrative use of an image can anchor an ambiguous verbal text).
Roland Barthes a introdus conceptul de ancorare. Elementele lingvistice dintr-un text (precum legenda unei ilustraţii) pot ajuta la „ancorarea” (sau constrângerea) interpretărilor unei imagini (invers, utilizarea în scop ilustrativ a unei imagini poate ancora un text ambiguu).
In Jakobson's model of linguistic communication this is deemed to be one of the key functions of a sign. This function refers to its construction of a relationship between addresser and addressee.
În modelul comunicării lingvistice descris de Jakobson, aceasta este una dintre funcţiile cheie ale unui semn. Funcţia fatică se referă la construirea unei relaţii între adresator şi adresant.
In general usage, this term refers to the depiction of something in any medium in the form of a text. However, as standard dictionaries remind us, a representation is something which stands for or in place of something else - which is of course what semioticians call a sign. Semiotics foregrounds and problematizes the process of representation.
În utilizarea generală, acest termen se referă la descrierea unui lucru în orice mediu sub forma unui text. Totuşi, precum dicționarele standard ne reamintesc, o reprezentare este acronimul pentru un lucru sau reprezintă altceva - care este desigur ceea ce semioticienii numesc un semn. Semiotica pune în prim plan şi problematizează procesul de reprezentare.
Modality refers to the reality status accorded to or claimed by a sign, text or genre. Peirce's classification of signs in terms of the mode of relationship of the sign vehicle to its referent reflects their modality - their apparent transparency in relation to 'reality' (the symbolic mode, for instance, having low modality).
Modalitatea se referă la statutul de realitate acordat sau pretins de către un semn, un text sau un gen. Clasificarea semnelor făcută de Peirce în funcţie de relaţia pe care o are vehiculul semnului cu referentul său reflectă modalitatea lor - transparenţa lor aparenţă în raport cu ,,realitatea\" (de exemplu modul simbolic are o modalitate scăzută).
The mimetic purpose in representation involves an attempt to closely imitate or simulate observable features of an external reality as if this is being experienced directly and without mediation.
Scopul mimetic al reprezentării implică o încercare de a imita sau de a simula trăsăturile evidente ale unei realităţi exterioare, ca şi când aceasta ar fi trăită în mod direct şi nemijlocit.
A metonym is a figure of speech involving using one signified to stand for another signified which is directly related to it or closely associated with it in some way, notably the substitution of effect for cause.
Un metonim este o figură de stil în care un semnificat este folosit în locul altuia, cu care are legătură directă sau apropiată, mai ales ca înlocuire a efectului cu cauza sa.
This term refers to a tendency for the represented part to be taken as an accurate reflection of the whole of that which it is taken as standing for. It might more accurately be referred to as the synecdochic fallacy.
Acest termen se referă la o tendinţă a părţii reprezentate de a fi considerată ca o reflecţie exactă a întregului care se consideră exprimat. Poate fi numită mai exact eroarea sinecdotică.
Metaphor expresses the unfamiliar (known in literary jargon as the 'tenor') in terms of the familiar (the 'vehicle'). The tenor and the vehicle are normally unrelated: we must make an imaginative leap to recognize the resemblance to which a fresh metaphor alludes. In semiotic terms, a metaphor involves one signified acting as a signifier referring to a rather different signified. Metaphors initially seem unconventional because they apparently disregard 'literal' or denotative resemblance.
Metafora exprimă ceva ce este nefamiliar (,,conţinut\", în jargonul literar) în termeni familiari (,,vehiculul\"). Conţinutul şi vehiculul nu au în mod normal legătură unul cu altul: trebuie să facem un efort de imaginaţie pentru a recunoaşte asemănarea la care face referire noua metaforă. În termeni semiotici, o metaforă implică un semnificat care acţionează ca un semnificant, şi care se referă la un semnificat destul de diferit. Iniţial metaforele par neconvenţionale deoarece par a ignora asemănările ,,literare\" sau denotative.
In Jakobson's model of linguistic communication this is deemed to be one of the key functions of a sign. This function refers to the codes within which the sign may be interpreted.
În modelul comunicării lingvistice a lui jakobson aceasta este considerată o funcţie cheie a unui smen. Această funcţie se referă la codurile în cadrul cărora poate fi interpretat semnul.
The term 'medium' is used in a variety of ways by different theorists, and may include such broad categories as speech and writing or print and broadcasting or relate to specific technical forms within the media of mass communication (radio, television, newspapers, magazines, books, photographs, films and records) or the media of interpersonal communication (telephone, letter, fax, e-mail, video-conferencing, computer-based chat systems).
Termenul ,,mediu\" este folosit în multe feluri de către diferiţi teoreticieni, şi poate include categorii largi, cum ar fi vobirea şi scrierea, imprimarea şi transmiterea, sau se pote referi la forme tehnice specifice comunicării de masă (radio, televiziune, ziare, reviste, cărţi, fotografii, filme şi înregistrări) sau comunicării interpersonale (telefon, scrisori, fax, email, video-conferinţă, sisteme de mesagerie pe bază de computer).
Semioticians emphasize the mediatedness of experience, reminding us that we are always dealing with signs and codes, not with an unmediated objective reality.
Semioticienii subliniază caracterul mijlocit al experienţei, amintindu-ne că avem întotdeauna de-a face cu semne şi coduri, nu cu o realitate obiectivă nemijlocită.
Saussure's conception of meaning was purely structural, relational and differential - the meaning of signs was seen as lying in their systematic relation to each other. In contrast, referential meaning is the representation of referents in signs and texts. In the transmission model of communication, meaning is equated with content.
Concepţia lui Saussure despre înţeles a fost pur structurală, relaţională şi diferenţială - înţelesul semnelor era văzut ca fiind cuprins în relaţia lor sistematică unul cu altul. Prin contrast, înţelesul refernţial este reprezentarea referenţilor în semne şi texte. În modelul de comunicare prin transmitere, înţelesul este sinonim cu conţinutul.
Marshall McLuhan (1911-1980) was a Canadian literary scholar who enjoyed international cult status as a media guru in the 1960s. 'McLuhanism' is a term sometimes used to refer to his notion that 'the medium is the message', which had at least four apparent meanings: a) that the medium shapes its content (i.e. that the nature of any medium has implications for the kinds of experience which can be best handled with it); b) that using a medium is important in itself (e.g. watching television or reading books are experiences in themselves regardless of explicit content); c) that the 'message' of a medium is the 'impact' it has on society; d) that the 'message' of a medium is its transformation of the perceptual habits of its users.
Marshall McLuhan (1911-1980) a fost un om de ştiinţă literar canadian care s-a bucurat de un statut internaţional de guru media în anii 1960. ,,McLuhanism\" este un termen folosit uneori pentru a se referi la noţiunea introdusă de acesta potrivit căreia ,,mediul este mesajul\", care a avut cel puţin patru înţelesuri aparente: a) că mediul îşi formează conţinutul (adică natura oricărui mediu are implicaţii asupra tipului de experienţă care poate fi cel mai bine trăită prin intermediul său); b) că folosirea unui mediu este importantă în sine (de exemplu privitul la televizor sau cititul cărţilor sunt experienţe în sine, indiferent de conţinutul explicit); c) că ,,mesajul\" unui mediu este ,,impactul\" pe care acesta îl are în societate; d) că ,,mesajul\" unui mediu este transformarea pe care o produce la nivelul obiceiurilor perceptuale ale utilizatorilor săi.
Although signs may be discerned in the material form of words, images, sounds, acts or objects, such things have no intrinsic meaning and become signs only when we invest them with meaning. Signs as such have no material existence: only the sign vehicle has material substance.
Deşi semnele pot fi distinse în forma materială a cuvintelor, a sunetelor, a imaginilor, a actelor sau a obiectelor, aceste lucruri nu au un înţeles intrinsec şi devin semne doar atunci când le ataşăm un sens. Semnele ca atare nu au o existenţă materială: doar vehiculul semnului are o substanţă materială.
Materialism is an anti-idealist and anti-essentialist position which criticizes essentialist abstraction and reification and the formalist reduction of substance to forms and relations. It is realist in that the world is seen as having a recalcitrant being of its own which resists our intentions. Materialists (sometimes called cultural materialists) emphasize such things as the textual representation of the material conditions of social reality (such as poverty, sickness and exploitation), the socio-cultural and historical contingency of signifying practices, and the specificity and physical properties of media and signs (suppressed in the transparency of dominant codes of aesthetic realism).
Materialismul este o poziţie anti-idealistă şi anti-esenţialistă care critică abstractizările şi materializările esenţialiste şi reducerea formalistă a substanţei la forme şi relaţii. Este realist în măsura în care lumea este privită ca având o fiinţare proprie recalcitrantă, care rezistă intenţiilor noastre. Materialiştii (numiţi uneori şi materialişti culturali) subliniază lucruri cum ar fi reprezentarea textuală a condiţiilor materiale ale realităţii sociale (cum ar fi sărăcia, boala şi exploatarea), contingenţa socio-culturală şi istorică a practicilor de semnificare, şi specificitatea şi proprietăţile fizice ale mediilor şi ale semnelor (suprimate în transparenţa codurilor dominante ale realismului estetic).
In contrast to interpersonal communication ('one-to-one' communication), this term is typically used to refer to 'one-to-many' communication, although this dictinction tends to overlook the importance of communication in small groups (neither 'one' nor 'many'). Whilst mass communication may be 'live' or recorded, it is primarily asynchronous - live two-way communication through a mass medium occurs only in such special cases as radio or television 'phone-ins' (which involve interpersonal communication which is then broadcast).
Spre deosebire de comunicarea interpersonală (comunicarea de la ,,unu-la-unu\"), acest termen este de obicei folosit pentru a se referi la comunicarea de la unul la mai mulţi, deşi această distincţie tinde să treacă cu vederea importanţa comunicării din grupurile mici (nici ,,unul\", nici ,,mai mulţi\"). În timp ce comunicarea de masă poate fi ,,în direct\" sau înregistrată, ea este în primul rând asincronă - comunicarea în direct în două sensuri printr-un mediu de masă are loc doar în cazuri speciale, cum ar fi apelurile radio sau televizate (care implică o comunicare interpersonală transmisă pe loc).
The concept of markedness introduced by Jakobson can be applied to the poles of a paradigmatic opposition (e.g. male/female). Paired signifiers (such as male/female) consist of an 'unmarked' form (in this case, the word male) and a 'marked' form (in this case the word female). The 'marked' signifier is distinguished by some special semiotic feature (in this case the addition of an initial fe-). A marked or unmarked status applies not only to signifiers but also to their signifieds.
Caracterul marcat introdus ca termen de Jakobson se poate aplica polilor unei opoziţii paradigmatice (de exemplu bărbat/ femeie). Perechile de semnificanţi (ca de exemplu bărbat/femeie) conţin o formă nemarcată (în acest caz cuvântul bărbat), şi o formă marcată (în acest caz cuvântul femeie). Semnificantul marcat este diferit prin folosirea unei caracteristici semiotice speciale (îna cest caz adăugarea prefixului fe-). Statutul de marcat sau nemarcat se aplică nu numai semnificanţilor, ci şi semnificaţilor lor.
Derrida used this term to refer to the 'metaphysics of presence' in Western culture - in particular its phonocentrism, and its foundation on a mythical 'transcendent signified'. Logocentrism can also refer to a typically unconscious interpretative bias which privileges linguistic communication over the revealingly named 'non-verbal' forms of communication and expression, and over unverbalized feelings; logocentrism privileges both the eye and the ear over other sensory modalities such as touch.
Derrida a folosit acest termen pentru a se referi la ,,metafizica prezenţei\" din cultura vestică - în special la fonocentrismul său, şi la faptul că acesta este fondat pe un semnificat transcendent mitic. Logocentrismul se poate referi şi la o direcţie interpretativă tipic inconştientă care favorizează comunicarea lingvistică, nu formele non-verbale de comunicare şi expresie, şi nici senzaţiile nonverbalizate; logocentrismul favorizează mai curând ochiul şi urechea, nu alte modalităţi senzoriale cum ar fi pipăitul.
The fallacy that the meaning of a text is contained within it and is completely determined by it so that all the reader must do is to 'extract' this meaning from the signs within it. This stance ignores the importance of 'going beyond the information given' and limits comprehension to the decoding (in the narrowest sense) of textual properties (without even reference to codes).
Enunţul eronat potrivit căruia înţelesul unui text se regăseşte în el şi este complet determinat de acesta, astfel încât cititorul nu trebuie decât să-i extragă înţelesul din semnele pe care le conţine. Această afirmaţie ignoră importanţa trecerii dincolo de informaţiile date şi limitează înţelegerea la decodificarea (în sensul cel mai restrâns) a proprietăţilor textuale (chiar fără a se folosi de coduri)
According to linguistic determinists our thinking (or 'worldview') is determined by language - by the very use of verbal language and/or by the grammatical structures, semantic distinctions and inbuilt ontologies within a language. A more moderate stance is that thinking may be 'influenced' rather than unavoidably 'determined' by language: it is a two-way process, so that the kind of language we use is also influenced by the way we see the world.
Conform determiniştilor lingvistici gândirea noastră (sau ,,viziunea asupra lumii\") este determinată de limbaj - chiar prin folosirea limbajului verbal şi/sau de structurile gramaticale, distincţiile semnatice şi ontologiile din caadrul unei limbi. O afirmaţie mai moderată este aceea că gândirea poate fi mai curând ,,influenţată\" decât inevitabil ,,determinată\" de către limbaj: este un proces în dublu sens, astfel încât tipul de limbaj pe care îl folosim este de asemenea influenţat de modul în care vedem lumea.
These are Saussure's terms. Langue refers to the abstract system of rules and conventions of a signifying system - it is independent of, and pre-exists, individual users. Parole refers to concrete instances of its use. To the Saussurean semiotician, what matters most are the underlying structures and rules of a semiotic system as a whole rather than specific performances or practices which are merely instances of its use. Whilst Saussure did not concern himself with parole, the structure of langue is of course revealed by the study of parole. Applying the notion to semiotic systems in general rather than simply to language, the distinction is one between the semiotic system and its usage in specific texts and practices.
Aceşti termeni aparţin lui Saussure. ,,Limbajul\" se referă la sistemul abstact de reguli şi convenţii ale unui sistem de semnificare - existând independent de şi anterior utilizatorilor individuali. ,,Cuvântul\" se referă la exemplele concrete de folosire ale limbajului. Pentru semioticianul Saussure, cel mai mult contează structurile interioare şi regulile unui sistem semiotic ca tot unitar, nu performanţele specifice sau practicile, care sunt doar exemple ale folosirii sale. În timp ce Saussure nu s-a ocupat de cuvânt, structura limbajului este evident dezvăluită de studiul cuvântului. Aplicând această noţiune sistemelor semiotice în general, nu doar limbajului, distincţia se face între sistemul semiotic şi modul în care el este folosit în texte specifice şi în practică.
Media such as television and film are regarded by some semioticians as being like 'languages' (though this is hotly contested by others). Semioticians commonly refer to films, television and radio programmes, advertising posters and so on as 'texts', and to 'reading' media such as television and photographs. The linguistic model often leads semioticians to a search for units of analysis in audio-visual media which are analogous to those used in linguistics.
Mediile precum televiziunea şi filmul sunt privite de către unii semioticieni ca ,,limbaje\" (deşi acest lucru este viu contestat de alţii.) Semioticienii se referă de obicei la filme, la programele de televiziune şi de radio, la postere şi aşa mai departe ca la ,,texte\", folosind termenul de ,,citire\" a unor medii precum televiziunea şi fotografiile. Modelul lingvistic i-a determinat de multe ori pe semioticieni să caute în media audio-vizuală unităţi de analiză analoage cu cele folosite în lingvistică.
The term is used to refer to correspondences, parallels, or similarities in the properties, patterns or relations of a) two different structures; b) structural elements in two different structures and c) structural elements at different levels within the same structure. Some theorists use the term homology in much the same way.
Termenul este folosit pentru a se referi la corespondenţe, parelele, sau similitudini între proprietăţile, modelele sau relaţiile dintre a) două structuri diferite; b) elemente structurale din două structuri diferite şi c) elemente structurale de la niveluri diferite din cadrul aceleiaşi structuri. Mulţi teoreticieni folosesc termenul omologie aproximativ în acelaşi sens.
Irony is a rhetorical trope. It is a kind of double sign in which the 'literal sign' combines with another sign typically to signify the opposite meaning. However, understatement and overstatement can also be ironic.
Ironia este o figură de stil retorică. Este un fel de semn dublu înc adrul căruia semnul literal se combină cu un alt semn de obicei pentru a transmite înţelesul opus. Totuşi, atât exagerările cât şi modestia pot fi ironice.
Whilst the term intertextuality would normally be used to refer to links to other texts, a related kind of link is what might be called 'intratextuality' - involving internal relations within the text. Within a single code (e.g. a photographic code) these would be simply syntagmatic relationships (e.g. the relationship of the image of one person to another within the same photograph).
În timp ce termenul ,,intertextualitate\" ar fi de obicei folosit pentru legătura cu alte texte, o legătură asemănătoare este ceea ce se poate numi ,,intratextualitate\" - relaţiile interne din cadrul textului. În cadrul unui singur cod (de exemplu un cod fotografic) acestea ar fi pur şi simplu relaţii sintagmatice (de exemplu relaţia imaginii unei persoane cu alta din aceeaşi fotografie).
The semiotic notion of intertextuality introduced by Kristeva is associated primarily with poststructuralist theorists. Intertextuality refers to the various links in form and content which bind a text to other texts. Each text exists in relation to others. Although the debts of a text to other texts are seldom acknowledged, texts owe more to other texts than to their own makers.
Noţiunea semiotică de intertextualitate introdus de Kristeva este asociată în primul rând cu teoreticienii poststructuralişti. Intertextualitatea se referă la diferite legături dintre formă şi conţinut care leagă un text de altele. Fiecare text există în relaţie cu altele. Deşi datoriile unui text faţă de altele sunt rar recunoscute, textele le datorează mai multe altor texte decât propriilor lor autori.
This term, used by Jonathan Potter, refers to the interpretative codes and textual codes available to those within interpretative communities which offer them the potential to understand and also - where the code-user has the appropriate symbolic capital - to produce texts which employ these codes.
Acest termen, folosit de Jonathan Potter, se referă la codurile interpretative şi textuale disponibile pentru cei din comunităţile interpretative, care le dau posibilitatea de a înţelege şi - atunci când cel care foloseşte codul are capitalul simbolic potrivit - de a produce texte în care să folosească aceste coduri.
Those who share the same codes are members of the same 'interpretative community' - a term introduced by the literary theorist Stanley Fish to refer to both 'writers' and 'readers' of particular genres of texts (but which can be used more widely to refer to those who share any code).
Cei care au în comun aceleaşi coduri sunt membrii unei ,,comunităţi interpretative\" - un termen introdus de teoreticianul literar Stanley Fish pentru a se referi atât la ,,scriitorii\" cât şi la ,,cititorii\" unor anumite genuri de texte (dar care poate fi folosit în sens mai larg pentru a face referire la cei care au în comun orice fel de cod).
Although many semiotic codes can be seen as interpretative codes, this can be seen as forming one major group of codes, alongside social codes and textual codes.
Deşi numeroase coduri semiotice pot fi considerate ca interpretative, acest lucru poate fi văzut ca formând un mare grup de coduri, alături de codurile sociale şi de cele textuale.
In Peirce's model of the sign, the interpretant is not an interpreter but rather the sense made of the sign. Peirce doesn't feature the interpreter directly in his triad, although he does highlight the interpretative process of semiosis.
În modelul semnelor a lui Peirce, intepretantul nu este un interpret, ci mai curând înţelesul dat semnului. Peirce nu include interpretul direct în triada sa, deşi el subliniază procesul interpretativ al semiozei.
In contrast to mass communication ('one-to-many' communication), this term is typically used to refer to 'one-to-one' communication, although this distinction tends to overlook the importance of communication in small groups (neither 'one' nor 'many').
Spre deosebire de comunicarea în masă (,,de la unul la mai mulţi\"), acest termen este folosit cu referire la comunicarea ,,unu-la-unu\", deşi această distincţie tinde să treacă cu vederea importanţa comunicării în cadrul grupurilor mici (nici ,,unul\", nici mai mulţi)
Interpellation is Althusser's term to describe a mechanism whereby the human subject is 'constituted' (constructed) by pre-given structures (a structuralist stance). This concept is used by Marxist media theorists to explain the ideological function of mass media texts.
Termen aparţinând lui Althusser care descrie un mecanism prin care subietul uman este ,,constituit\" (construit) din structuri predefinite (o viziune structuralistă). Acest concept este folosit de teoreticienii marxişti pentru a explica funcţia ideologică a textelor din mass media.
The intentional fallacy (identified by literary theorists Wimsatt and Beardsley) involves relating the meaning of a text to its author's intentions. Although these theorists regarded meaning as residing within the text, some other theorists not sharing their literalist standpoint have also dismissed the author's intentions in relation to meaning.
Eroarea intenţionată (idnetificată de teoreticienii literari Wimsatt şi Beardsley) implică crearea unei legături întree înţelesul unui text şi intenţiile autorului. Deşi aceşti teoreticieni consideră că sensul se regăseşte în text, alţii, care nu le împărtăşesc punctul de vedere literalist au desconsiderat intenţiile autorului în raport cu sensul.
A mode in which the signifier is not purely arbitrary but is directly connected in some way (physically or causally) to the signified - this link can be observed or inferred (e.g. smoke, weathercock, thermometer, clock, spirit-level, footprint, fingerprint, knock on door, pulse rate, rashes, pain) (Peirce).
Un mod în care semnificantul nu este pur arbitrar, ci direct legat de semnificat într-un anumit fel (fizic sau cauzal) - această legătură poate fi observată sau dedusă (de exemplu fumul, girueta, termometrul, ceasul, nivelul alcoolului, urma piciorului, amprenta, ciocănitul la uşă, pulsul, erupţiile, durerea) (Peirce).
This term was used by Christian Metz to refer to the cinematic signifier. The term is used in more than one sense. The cinematic signifier is 'imaginary' by virtue of an apparent perceptual transparency which suggests the unmediated presence of its absent signified - a feature widely regarded as the key to the power of cinema.
Acest termen a fost folosit de Christian Metz pentru a se referi la semnificantul cinematic. Termenul este folosit în mai multe sensuri. Semnificantul cinematic este ,,imaginar\" în virtutea unei transparenţe perceptuale aparente care sugerează prezenţa nemijlocită a semnificatului său absent - o trăsătură considerată ca fiind cheia puterii cinematografului.
The Imaginary' is Lacan's term for a realm in which the construction of the Self as subject is initiated. Initially the infant has no centre of identity and there are no clear boundaries between itself and the external world. Lacan argues that in 'the mirror phase' (at the age of six- to eighteen-months, before the acquisition of speech), seeing one's mirror image induces a strongly-defined illusion of a coherent and self-governing personal identity.
,,Imaginarul\" este un termen aparţinând lui Lacan pentru tărâmul în care se iniţiază definirea Sinelui. Iniţial copilul nu are un centru al identităţii şi nu există limite clare faţă de lumea exterioară. Lacan susţine că în ,,faza oglinzii\" (între şase şi optsprezece luni, înainte de a deprinde vorbirea), faptul de a-ţi vedea propria imagine în oglindă induce o iluzie clar definită a unei identităţi personale coerente şi independente.
There are no ideologically 'neutral' sign systems: signs function to persuade as well as to refer. Modern semiotic theory is often allied with a Marxist approach which stresses the role of ideology. Ideology constructs people as subjects through the operation of codes. According to the theory of textual positioning, understanding the meaning of a text involves taking on an appropriate ideological identity (see 'Ideal readers'). For Althusser, ideology was a system of representation involving 'transparent myths' which functioned to induce in the subject an 'imaginary' relation to the 'real' conditions of existence.
Nu există sisteme de semne ,,neutre\" din punct de vedere ideologic: semnele funcţionează atât pentru a convinge cât şi pentru a face trimitere la ceva. Teoria semiotică modernă este deseori asociată unei abordări marxiste care subliniază rolul ideologiei. Ideologia îi construieşte pe oameni ca subiecţi prin operarea cu coduri. Conform teoriei poziţionării textuale, înţelegerea sensului unui text implică asumarea unei identităţi ideologice potrivite (a se vedea ,,cititori ideali\") Pentru Althusser, ideologia reprezenta un sistemd e reprezentare care implică existenţa unor ,,mituri transparente\" care funcţionează pentru a-i induce subiectului o relaţie ,,imaginară\" cu condiţiile ,,real\" ale existenţei.
One of the types of interpretative codes, notably, the 'isms', such as: individualism, capitalism, liberalism, conservatism, feminism, materialism, consumerism and populism.
Unul dintre tipurile de coduri de interpretare, aşa-numitele ,,ism-uri\", cum ar fi: individualismul, capitalismul, liberalismul, conservatorismul, feminismul, materialismul, consumatorismul şi populismul.
A philosophical (specifically epistemological) stance on 'what is real?' in which, in its extreme form, it is argued that reality is purely subjective and is constructed in our use of signs. Constructivists criticize the blindness of idealism to the social dimension. Divorcing texts from their social contexts is sometimes referred to as 'textual idealism'.
O viziune filosofică (specific epistemologică) asupra a ,,ceea ce este real\", în cadrul căreia, în forma sa extremă, se afirmă că realitatea este pur subiectivă şi că este construită prin felul în care noi folosim semnele. Constructiviştii critică desconsiderarea de către idealişti a dimensiunii sociale. Separarea textelor de contextele lor sociale este uneori numită şi idealism textual.
This is a term often used to refer to the roles in which readers of a text are 'positioned' as subjects through the use of particular modes of address. For Eco this term is not intended to suggest a 'perfect' reader who entirely echoes any authorial intention but a 'model reader' whose reading could be justified in terms of the text.
Acest termen este deseori folosit pentru a face referire la rolurile în care cititorii unui text sunt ,,poziţionaţi\" ca subiecţi prin folosirea unor anumite moduri de adresare. Pentru Eco acest termen nu sugerează un cititor ,,perfect\" care reflectă în totalitate intenţia autorului, ci un ,,cititor model\" a cărui interpretare poate fi justificată în funcţie de text.
A mode in which the signifier is perceived as resembling or imitating the signified (recognizably looking, sounding, feeling, tasting or smelling like it) - being similar in possessing some of its qualities (e.g. a portrait, a diagram, a scale-model, onomatopoeia, metaphors, 'realistic' sounds in music, sound effects in radio drama, a dubbed film soundtrack, imitative gestures) (Peirce).
Un mod în care semnificantul este perceput ca fiind asemănător sau ca imitând semnificatul (arătând, sunând, având textura, gustul sau mirosul acestuia) - având calităţi asemănătoare cu acesta(de exemplu un portret, o diagramă, un şablon, onomatopeele, metaforele, sunetele realiste din muică, efectele sonore din teatrul radiofonic, un fundal muzical dublat, gesturi imitative) (Peirce).
Historical context. Insofar as structuralist semiotics tends to focus on synchronic rather than diachronic analysis, critics have argued that it is ahistorical - that it ignores process and historicity.
Context istoric. În măsura în care semiotica structuralistă se concentrează mai curând pe analiza sincronă decât pe cea diacronică, criticii au susţinut că aceasta este aistorică - că ignoră procesele şi istoricitatea.
Graphocentrism or scriptism is a typically unconscious interpretative bias in which writing is privileged over speech. Biases in favour of the written or printed word are closely associated with the ranking of sight above sound, the eye above the ear, which has been called 'ocularcentrism'.
Grafocentrismul sau scriptismul reprezintă o direcţie interpretativă inconştientă tipică în cadrul căreia scrisului i se acordă o importanţă mai mare decât vorbirii. Tendinţele favorabile cuvintelor scrise sau imprimate sunt strâns legate de superioritatea vederii asupra sunetului, a ochiului asupra urechii, numit şi ,,ocularcentrism\"
Some semioticians refer to the 'grammar' of media other than language, in particular in relation to visual media, whilst others have challenged this application of a linguistic model to media which move beyond the verbal.
Unii semioticieni se referă la ,,gramatica\" unui mediu altul decât limbajul, în special în ceea ce priveşte media vizuală, în timp ce alţii au provocat această aplicare a unui model lingvistic la medii care îl depăşesc pe cel verbal.
Conventional definitions of genres tend to be based on the notion that they constitute particular conventions of form and content which are shared by the texts which are regarded as belonging to them. However, an individual text within a genre rarely if ever has all of the characteristic features of the genre and texts often exhibit the conventions of more than one genre.
Diferenţele convenţionale de gen tind să se bazeze pe ideea că ele constituie nişte convenţii de formă şi conţinut pe care le au în comun textele care se considera că le aparţin. Totuşi, un text individual din cadrul unui anumit gen are doar rar, sau poate niciodată, toate caracteristicile genului şi textele conţin de multe ori convenţii ale mai multor genuri.
In Jakobson's model of linguistic communication the dominance of any one of six factors within an utterance reflects a different linguistic function. referential: oriented towards the context; expressive: oriented towards the addresser; conative: oriented towards the addressee; phatic: oriented towards the contact; metalingual: oriented towards the code; poetic: oriented towards the message. In any given situation one of these factors is 'dominant', and this dominant function influences the general character of the 'message'.
În modelul comunicării lingvistice a lui Jakobson dominaţia oricăruia dintre cei şase factori dintr-un enunţ reflectă o altă funcţie lingvistică. funcţia referenţială: orientată către context; funcţia expresivă: orientată către adresant; funcţia conativă: orientată către destinatar; funcţia fatică: orientată către contact; funcţia metalingvistică: orientată către cod; funcţia poetică: orientată către mesaj. În orice situaţie dată unul dintre aceşti factori este cel ,,dominant\", iar această funcţie dominantă influenţează caracterul general al ,,mesajului\".
Functionalism in the broadest sense is a perspective on society and culture which emphasizes the interdependent functions of all of the parts in relation to the whole system. It was established by the sociologists Herbert Spencer and �mile Durkheim and was later adopted by the anthropologist Bronislaw Malinowski and the sociologists Talcott Parsons and Robert K Merton. It has been criticized for failing to account for conflict and change. In linguistics functionalism is the view that the structure of language is determined by the functions that it serves. Consequently, functionalist linguists focus on the function of linguistic forms.
În cel mai larg sens, funcţionalismul este o perspectivă asupra societăţii şi a culturii care subliniază funcţiile interdependente ale tuturor părţilor în raport cu întregul sistem. A fost teoretizat de sociologii Herbert Spencer şi Emile Durkheim şi adoptat apoi de antropologul Bronislaw Malinowski şi de sociologii Talcott Parsons şi Robert K Merton. A fost criticat pentru faptul că nu a reuşit să explice existenţa conflictului şi a schimbării. În lingvistică, funcţionalismul este perspectiva potrivit căreia structura limbajului este determinată de funcţiile pe care le îndeplineşte. Prin urmare, lingviştii funcţionalişti se concentrează asupra funcţiei formelor lingvistice.
Modes of address differ in their formality or social distance. Following Edward T Hall, a distinction is often made between 'intimate', 'personal', 'social' and 'public' (or 'impersonal') modes of address. In camerawork this is reflected in shot sizes - close-ups signifying intimate or personal modes, medium shots a social mode and long shots an impersonal mode.
Modurile de adresare diferă în funcţie de formalitate sau de distanţă socială. Potrivit lui Edward T. Hall, se face deseori distincţia dintre modurile de adresare ,,intim\", ,,personal\", ,,social\" şi ,,public\" (sau ,,impersonal\") În lucrul cu camera acest lucru se reflectă în dimensiunea cadrelor - cadrele apropiate înseamnă moduri intime sau personale, cadrele medii reprezintă un mod social, iar cele lungi, un mod impersonal.
Russian formalism was a structuralist, anti-realist aesthetic doctrine whose proponents included Victor Shklovsky (see Denaturalization). The Prague school linguists were also structural formalists. Formalism represented a linguistic focus on literary uses of language. As the name suggests, the primary focus of the formalists was on form, structure, technique or medium rather than on content. They saw literary language as language 'made strange' and their model was poetry rather than prose.
Formalismul rus a fost o doctrină estetică structuralistă, anti-realistă a căror propunători au fost printre alţii Victor Shklovsky (a se vedea Denaturalizarea). Formalişti structurali erau şi lingviştii şcolii de la Praga. Formalismul s-a concentrat pe folosirea literară a limbajului din punct de vedere lingvistic. Aşa cum o sugerează şi numele, principala preocupare a formaliştilor a fost forma, conţinutul, tehnica sau mediul mai mult decât conţinutul. Ei considerau limbajul literar ca un limbaj ,,făcut ciudat\", iar modelul lor era mai mult poezia decât proza.
Hjelmslev introduced the notion that both expression and content have substance and form. In this framework signs have four dimensions: substance of content; form of content; substance of expression; form of expression.
Hjelmslev a introdus noţiunea conform căreia atât expresia cât şi conţinutul au substanţă şi formă. În acest context semnele au patru dimensiuni: substanţa conţinutului; forma conţinutului; substanţa expresiei; forma expresiei.
A distinction sometimes equated to Saussure's distinction between the signifier (seen as form) and the signified (seen as content). However, the metaphor of form as a 'container' is problematic, tending to support the equation of content with meaning, implying that meaning can be 'extracted' without an active process of interpretation and that form is not in itself meaningful.
O diferenţă uneori similară cu cea a lui Saussure între semnificant (văzut ca formă) şi semnificat (văzut ca şi conţinut). Totuşi, metafora formei ca ,,receptacol\" este problematică, având tendinţa de a susţine identificarea conţinutului cu sensul, sugerând faptul că sensul poate fi ,,extras\" fără un proces activ de interpretare şi că forma nu are un sens în sine.
Within his triadic model of the sign, Peirce referred to the sign as an instance of 'Firstness', its object as an instance of 'Secondness' and the interpretant as an instance of 'Thirdness'
În modelul său triadic al semnului, Peirce s-a referit la semn ca la un exemplu de prim nivel, la obiectul său ca la un exemplu de nivel secund şi la interpretant ca la un exemplu de nivel terţ.
At the (higher) structural level of first articulation a semiotic system consists of the smallest meaningful units available (e.g. morphemes or words in a language).
La primul nivel structural (mai înalt) un sistem semiotic cuprinde cele mai mici unităţi de sens disponibile (de exemplu morfemele sau cuvintele dintr-o limbă).
Cinematic and televisual codes include: genre; camerawork (shot size, focus, lens movement, camera movement, angle, lens choice, composition); editing (cuts and fades, cutting rate and rhythm); manipulation of time (compression, flashbacks, flashforwards, slow motion); lighting; colour; sound (soundtrack, music); graphics and narrative style.
Coduri din televiziune şi din cinematografie care includ: genul, lucrul cu camera (dimensiune, focalizare, mişcare a lentilei, unghi, alegere a lentilei, compoziţie); editarea (tăieri şi estompări, rată de tăiere şi ritm); folosirea timpului (compresie, retrospecţie, mişcare rapidă, mişcare în rallenti); luminozitatea; culoarea; sunetul (muzică, fundal muzical); grafica şi stilul narativ.
In Jakobson's model of linguistic communication this is deemed to be one of the key functions of a sign. This function involves the (usually implicit) construction of an addressee (ideal reader).
În modelul comunicării lingvistice al lui Jakobson această funcţie este una dintre cele mai importante ale unui semn. Această funcţie implică construcţia (de obicei implicită) a unui destinatar al mesajului (cititor ideal).
Essentialists argue that certain signifieds are distinct, autonomous entities which have an objective existence and essential properties and which are definable in terms of some kind of absolute, universal and transhistorical 'essence'. These signifieds (such as 'Reality', 'Truth', 'Meaning', 'Facts', 'Mind', 'Consciousness', 'Nature', 'Beauty', 'Justice', 'Freedom') are granted an ontological status in which they exist 'prior to' language . In relation to people, the term refers to the stance that human beings (or a specified category of people, such as 'women') have an inherent, unchanging and distinctive nature which can be 'discovered' (to say this of women or men, for instance, is biological essentialism). The stance known as 'humanism' (which is deeply embedded in Western culture) is essentialist, based on the assumption that the individual has an 'inner self' ('personality', 'attitudes' and 'opinions') which is stable, coherent, consistent, unified and autonomous and which determines our behaviour. Bourgeois ideology is essentialist in characterizing society in terms of 'free' individuals whose pre-given essences include 'talent', 'efficiency', 'laziness' or 'profligacy'.
Esenţialiştii susţin că anumiţi semnificaţi reprezintă entităţi distincte, autonome, cu existenţă obiectivă şi proprietăţi esenţiale şi care pot fi definiţi ca având o ,,esenţă\" absolută, universală şi transistorică. Acestor semnificaţi (cum ar fi ,,Realitate\", ,,Adevăr\", ,,Sens\", ,,Fapte\", ,,Minte\", ,,Conştiinţă\", ,,Natură\", ,,Frumuseţe\", ,,Dreptate\", ,,Libertate\") li se acordă un status ontologic în care există anterior limbajului. În legătură cu oamenii, termenul se referă la faptul că fiinţele umane (sau o anumită categorie de oameni, ca de exemplu ,,femeile\") au o natură inerentă, constantă şi distinctivă care poate fi ,,descoperită\" (a spune acest lucru despre bărbaţi sau femei, de exemplu, este un esenţialism biologic). Filosofia ,,umanistă\" (adânc înrădăcinată în cultura vestică) este esenţialistă, bazată pe ideea că individul are un ,,sine lăuntric\" (,,personalitate\", ,,atitudini\" şi ,,opinii\"), care este stabil, coerent, constant, unificat şi autonom şi care ne determină comportamentul. Ideologia burgheză este esenţialistă în sensul că societatea este caracterizată de indivizi ,,liberi\" ale căror esenţe înnăscute includ ,,talentul\", ,,eficienţa\", ,, lenea\" sau ,,imoralitatea\".
Derrida adopted from Heidegger the strategy of writing 'sous rature' which involved printing a word with crossed lines through it, leaving the original word legible, thus: Being. This was intended to indicate that although the term was deeply problematic it was still necessary to use it. It alludes to the issue of linguistic determinism.
Derrida a adoptat de la Heidegger strategia de a scrie ,,la cald\", respectiv a imprima un cuvânt traversat de linii, permiţând astfel ca originalul să fie lizibil, astfel: Fiinţă. Aceasta voia să arate faptul că, deşi termenul era extrem de problematic, tot era necesară folosirea sa. Face aluzie la problema determinismului lingvistic.
A branch of philosophy concerned with the theory of knowledge. The term refers to how 'the world' can be known and what can be known about it. Realism, idealism and constructivism are all epistemological stances regarding what is 'real'. Epistemologies embody ontological assumptions.
O ramură a filosofiei care se ocupă cu teoria cunoaşterii. Termenul se referă la modul în care ,,lumea\" poate fi cunoscută şi la ce se poate cunoaşte din ea. Realismul, idealismul şi constructivismul sunt toate ipostaze a ceea ce este ,,real\". Epistemologiile încorporează presupuneri ontologice.
Foucault uses the term episteme to refer to the total set of relations within a particular historical period uniting the discursive practices which generate its epistemologies.
Foucault foloseşte termenul ,,epistem\" pentru a se referi la totalitatea relaţiilor dintr-o anumită perioadă istorică care uneşte practicile discursive generându-i epistemologiile.
The production of texts by encoders with reference to relevant codes (Jakobson). Encoding involves foregrounding some meanings and backgrounding others.
Producerea textelor de către codificatori cu referinţă la codurile relevante (Jakobson). Codificarea implică aducerea în prim plan ale unor înţelesuri şi minimizarea altora.
An 'empty' or 'floating' signifier is variously defined as a signifier with a vague, highly variable, unspecifiable or non-existent signified. Such signifiers mean different things to different people: they may stand for many or even any signifieds; they may mean whatever their interpreters want them to mean. Those who posit the existence of such signifiers argue that there is a radical disconnection between signifier and signified.
Un semnificant ,,gol\" sau ,,flotant\" este definit ca având un semnificat vag, foarte variabil, de nespecificat sau inexistent. Astfel de semnificanţi înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi: pot însemna multe lucruri sau chiar nimic; pot însemna orice doresc cei care îi interpretează. Cei care susţin existenţa unor astfel de semnificanţi susţin că există o ruptură radicală între semnificant şi semnificat.
A dyadic model of the sign is based on a division of the sign into two necessary constituent elements. Saussure's model of the sign is a dyadic model (note that Saussure insisted that such a division was purely analytical).
Un model diadic al semnului se bazează pe o despărţire a semnului în două elemente constitutive necesare. Modelul lui Saussure este unul diadic (a se avea în vedere faptul că Saussure insista că o astfel de despărţire era pur analitică)
This refers to the power of words to refer to things in their absence. Displacement was identified by Hockett as a key 'design feature' of language.
Aceatsa se referă la puterea cuvintelor de a se referi la lucruri în absenţa acestora. Înlocuirea a fost identificată de către Hocket ca o trăsătură conceptuală exprem de importantă a limbii.
Digital signs involve discrete units such as words and numerals, in contrast to analogical signs. Note, however, that digital technology can transform analogical signs into digital reproductions which may be perceptually indistinguishable from the 'originals', and that texts generated in a digital medium can be 'copies without originals' (e.g. a word-processed text).
Semnele digitale implică unităţi discrete cum ar fi cuvintele sau numeralele, spre deosebire de semnele analogice. A se avea în vedere, totuşi, faptul cp tehnologia digitală poate transforma semnele analogice în reproduceri digitale potenţial imposibil de distins de ,,originale\" din punct de vedere perceptual, şi că textele generate într-un mediu digital pot fi ,,copii fără original\" (de exemplu un text redactat cu un procesor de cuvinte)
Derrida coined this term to allude simultaneously to 'difference' and 'deferral'. He deliberately ensured that (in French) the distinction from the word for 'difference' was apparent only in writing. Adding to Saussure's notion of meaning being differential (based on differences between signs), the term is intended to remind us that signs also defer the presence of what they signify through endless substitutions of signifiers.
Derrida a inventat acest termen pentru a se referi în acelaşi timp la ,,diferenţă\" şi ,,amânare\". În mod intenţionat el a dat asigurări că (în franceză) distincţia faţă de cuvântul ,,diferenţă\" era evidentă doar în scris. Venind în completarea noţiunii lui Saussure potrivit căreia înţelesul este diferenţial (bazat de diferenţa dintre semne), acest termen trebuie să ne amintească faptul că şi semnele amână prezenţa noţiunii semnificate prin substituţii nesfârşite ale semnificanţilor.
Pairs of mutually-exclusive signifiers in a paradigm set representing categories which do not together define a complete universe of discourse (relevant ontological domain), e.g. sun/moon (Leymore).
Perechi de semnificaţi care se exclud reciproc în cadrul unei paradigme, şi care reprezintă categorii care, împreună, nu definesc un univers complet al discursului (domeniu ontologic relevant), de exemplu soare/lună (Leymore).
This term is used by realists to describe a position which they associate with epistemological relativism and the denial of the existence of any knowable reality outside representational conventions.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
This term is used by realists to describe a position which they associate with epistemological relativism and the denial of the existence of any knowable reality outside representational conventions.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
In ordinary use, this term refers to something which touches or adjoins something else; some semioticians use it to refer to something which is in some sense part of (or part of the same domain as) something else.
În limbajul comun, acest termen se referă la ceva care atinge sau care se învecinează cu altceva; unii semiologi îl folosesc pentru a vorbi despre ceva care face parte din altceva sau din acelaşi domeniu.
A quantitative form of textual analysis involving the categorization and counting of recurrent elements in the form or content of texts. This method can be used in conjunction with semiotic analysis (semiotic textual analysis being a qualitative methodology).
O formă cantitativă de analiză pe text care include categorizarea şi inventarierea elementelor recurente din forma sau din conţinutul textelor. Această metodă poate fi folosită în asociere cu analiza semiotica (analiza semiotică textuală fiind o metodologie calitativă)
This is a concept introduced by Freud for the psychoanalytical interpretation of dreams: in condensation, several thoughts are condensed into one symbol.
Acesta este un concept introdus de Freud pentru inerpretarea psihoanalitică a viselor: prin condensare, mai multe gânduri sunt condensate într-un singur simbol.
'Commonsense' represents the most widespread cultural and historical values, attitudes and beliefs within a given culture. It is generated by ideological forces operating through codes and myths.
Bunul simţ reprezintă cele mai răspândite valori culturale şi istorice, atitudini şi credinţe din cadrul unei anumite culturi. Este egenrat de forţle ideologice care operează prin intermediul codurilor şi a miturilor.
Stuart Hall's term for several linked but distinctive 'moments' in processes of mass communication - production, circulation, distribution/consumption and reproduction.
Termen aparţinând lui Stuart Hall folosit pentru a vorbi despre câteva ,,momente\" legate dar diferite din procesele de comunicare în masă - producerea, circularea, distribuirea/consumarea şi reproducerea.
A sensory mode utilized by a medium (e.g. visual, auditory, tactile). Available channel(s) are dictated by the technical features of the medium in which a text appears. The sensory bias of the channel limits the codes for which it is suitable.
Un mod senzorial folosit într-un mediu (de exmplu vizual, auditic, tactil). Canalul/canalele disponibil(e) sunt dictate de caracteristicile tehnice ale mediului în care apare un text. Influenţa senzorială a canalului limitează codurile pentru care este potrivit.
Fiske's term for codes which are shared by members of a mass audience and which are learned informally through experience rather than deliberately or institutionally. In contrast to narrowcast codes, broadcast codes are structurally simpler, employing standard conventions and 'formulas' - so they can generate clichés and stereotypes.
Termen aparţinând lui Fiske folosit pentru coduri împărtăşite de membrii unui public de masă învăţate în mod informal mai curând prin experienţă decât în mod deliberat sau instituţionalizat. Spre deosebire de codurile de restrângere, codurile de difuzare sunt mai simple din punct de vedere structural, folosind convenţii standard şi ,,formule\" - putând astfel genera clişee şi stereotipuri.
Lévi-Strauss's term for the appropriation of pre-existing materials which are ready-to-hand (and in the process contributing to the construction of one's own identity) is widely-used to refer to the intertextual authorial practice of adopting and adapting signs from other texts.
Termen aparţinând lui Levi-Strauss folosit pentru asimilarea unor materiale la îndemână (contribuind astfel la construirea propriei identităţi ale unei persoane). Folosit pentru a se referi la practica unor autori de a adopta şi de a adapta semne din alte texte.
The ontological division of a domain into two discrete categories (dichotomies) or polarities. 'Binarism' is a more loaded term which critics have applied to what they regard as the obsessive dualism of structuralists such as Lévi-Strauss and Jakobson. Hjelmslev argued against binarism. Derridean deconstruction demonstrates the inescapability of binary logic.
Divizarea ontologică a unui domeniu în două categorii discrete (dihotomii) sau polarităţi. Binarismul este un termen mai dur pe care criticii l-au folosit pentru ceea ce ei consideră a fi un dualism obsesiv al unor structuralişti precum Levi-Strauss şi jakobson. Hjelmslev pleda în contra binarismului. Deconstrucţia lui Derride demonstrează imposibilitatea detaşării de logica binară.
Pairs of oppositional signifiers in a paradigm set representing categories with comparative grading on the same implicit dimension and which together define a complete universe of discourse (relevant ontological domain), e.g. good/bad where 'not good' is not necessarily 'bad' and vice versa (Leymore).
Perechi de signifianţi opoziţionali din cadrul unei paradigme, reprezentând anumite categorii prin gradare comparativă pe aceeaşi dimensiune implicită, şi care împreună definesc un univer complet al discursului (domeniul ontologic relevant), de exemplu bine/rău, unde ,,non-bine\" nu însamnă neapărat ,,rău\" şi invers (Leymore)
Analogical signs (such as paintings in a gallery or gestures in face-to-face interaction) are signs in a form in which they are perceived as involving graded relationships on a continuum rather than as discrete units (in contrast to digital signs). Note, however, that digital technology can transform analogical signs into digital reproductions which may be perceptually indistinguishable from the 'originals'.
Semnele analogice (cum ar fi picturile dintr-o galerie sau gesturile din comunicarea faţă în faţă) sunt semne într-o formă în care sunt percepute ca presupunând existenţa unor relaţii graduale în cadrul unui tot unitar, decât ca unităţi discrete (spre deosebire de semnele digitale) Aveţi, totuşi, în vedere faptul că tehnologia digitală poate transforma semnele analogice în reproduceri digitale care s-ar putea să nu poată fi distinse de ,,originale\".
The so-called 'affective fallacy' (identified by literary theorists who regarded meaning as residing within the text) involves relating the meaning of a text to its readers' interpretations - which these theorists saw as a form of relativism. Few contemporary theorists regard this as a 'fallacy' since most accord due importance to the reader's purposes.
Aşa-numitul ,,sofism afectiv\" (identificat de teoreticienii literari care considerau că înţelesul se rgăseşte în text) implică crearea unei legături între înţelesul unui text şi interpretările cititorilor săi - lucru văzut de aceşti teoreticieni ca o formă de relativism. Puţini teoreticieni contemporani mai privesc acest lucru ca pe un ,,sofism\", deoarece majoritate acordă importanţa cuvenită scopurilor cititorului.
Codes within the various expressive arts (poetry, drama, painting, sculpture, music, etc.) or expressive and poetic functions which are evoked within any kind of text. These are codes which tend to celebrate connotation and diversity of interpretation in contrast to logical or scientific codes which seek to suppress these values.
Coduri din diferite arte expresive (poezie, dramă, pictură, sculptură, etc.) sau funcţii expresive şi poetice evocate în orice fel de text. Acestea sunt coduri care tind să favorizeze conotaţia şi diversitatea interpretării prin opoziţie cu codurile logice sau ştiinţifice care caută să suprime aceste valori.
Signifiers which are absent from a text but which (by contrast) nevertheless influence the meaning of a signifier actually used (which is drawn from the same paradigm set). Two forms of absence have specific labels in English: that which is 'conspicuous by its absence' and that which 'goes without saying'. See also: Deconstruction, Paradigm, Paradigmatic analysis, Signifier.
Signifianţii care lipsesc dintr-un text dar care (prin contrast) influenţează totuşi înţelesul unui significator folosit în mod concret (făcând parte din aceeaşi paradigmă) Două forme de absenţă sunt definite în engleză: ceea ce este evident prin absenţă, şi ceea ce este implicit. A se vedea de asemenea: deconstrucţie, paradigmă, Analiză paradigmatică, Significator
Eco's term referring to decoding a text by means of a different code from that used to encode it. See also: Codes, Decoding, Encoding and decoding model of communication.
Termen al lui Eco prin care se face referire la decodificarea unui text prin folosirea unui alt cod decât a celui folosit la codificarea sa. A se vedea de asemenea: Coduri, Decodificare, Codificare şi modelul de comunicare prin decodificare.
This is a term used by Peirce to refer to a form of inference (alongside deduction and induction) by which we treat a signifier as an instance of a rule from a familiar code, and then infer what it signifies by applying that rule.
Acesta este un termen folosit de Peirce pentru a vorbi despre o formă de inferenţă (în afara deducţiei şi a inducţiei) prin care tratăm un semnificant ca exemplu al unei reguli dintr-un cod familiar, şi poi deducem ce înseamnă aplicând regula.
This influential structuralist and functionalist group of linguists/semioticians was established in 1926 in Prague by Czech and Russian linguists, although the term 'Prague school' was not used until 1932. Principal members of this group included: Vilem Mathesius (1882-1946), Bohuslav Havránek (1893-1978), Jan Mukarovsky (1891-1975), Nikolai Trubetzkoy (1890-1938) and Roman Jakobson (1896-1982).
A fost un grup structuralist şi funcţional important, un grup de lingivşti şi semioticieni care a fost întemeiat in 1926 la Praga de către o serie de lingvişti cehi şi rusi; termenul \"Şcoala de la Praga\" nu a fost utilizat până în 1932. Principalii membri ai acestui grup au fost: Vilem Mathesius (1882-1946), Bohuslav Havránek (1893-1978), Jan Mukarovsky (1891-1975), Nikolai Trubetzkoy (1890-1938) and Roman Jakobson (1896-1982).
The use of the term discourse by theorists generally reflects an emphasis on parole rather than langue. Many contemporary theorists influenced by Michel Foucault treat language not as a monolithic system but as structured into different discourses such as those of science, law, government, medicine, journalism and morality.
Folosirea termenului discurs de catre teoreticieni reflecta un accent pus pe parole, mai degraba decat pe langue. Multi teoreticieni contemporani influentati de catre Michel Foucault trateaza limba ca nu ca si sistem monolitic, dar ca sistem structurat in discursuri diferite, precum cel al stiintelor, dreptului, guvernarii, medicina, jurnalismul, moralitatea.
One of the goals of semioticians is denaturalization: revealing the socially coded basis of phenomena which are taken-for-granted as 'natural'.
Unul dintre scopurile semioticienilor este denaturalizarea: dezvaluirea bazelor codificate social ale fenomene luate drept 'naturale'.
Cultural relativism is the view that each culture has its own worldview and that none of these can be regarded as more or less privileged or 'authentic' in its representation of 'reality' than another.
Relativismul cultural este viziunea conform careia fiecare cultura are propria sa viziune despre lume, si niciuna dintre acestea nu poate fi considerata mai privilegiata sau mai 'autentica' in reprezentarea 'realitatii' decat alta.
The comprehension and interpretation of texts by decoders with reference to relevant codes (Jakobson).
Înțelegerea și interpretarea textelor de către decodatori, cu referire la anumite coduri relevante.
The socio-cultural and personal associations produced as a reader decodes a text.
Asocierile socio-culturale si personale produse in timpul decodarii textului, de catre un cititor.
In Jakobson's model of linguistic communication this is deemed to be one of the key functions of a sign. This function involves the (usually implicit) construction of an addressee ('ideal reader').
In modelul comunicarii lingvistice al lui Roman Jakobson, acesta este unul dintre functiile cheie ale unui semn. Aceasta functie implica (de obicei implicit) constructia unui adresant (cititorul ideal).
Saussure's term for a sign which contains other signs. A text is usually a complex sign.
Termenul lui Saussure pentru un semn care contine alte semne. Un text e de regula un semn complex.
From a semiotic perspective, communication involves encoding and decoding texts according to the conventions of appropriate codes (Jakobson).
Dintr-o perspectiva semiotica, comunicarea inseamna codarea si decodarea textelor conform conventiilor codurilor potrivite (Roman Jakobson).
